|
Evreii și Petrolul Românesc în Mileniul Trei
David Rothschild preia și petrolul românesc. Curierul National titra în martie 1999: "Consorțiul ABN AMRO Rothschild se lansează cu mari șanse în bătălia pentru Petrom". Iată știrea:
"Banca olandeză ABN AMRO a anunțat vineri că baronul David de Rothschild va fi, începând din 6 mai 1999, membru al Consiliului de Supervizare al băncii. Numirea baronului de Rothschild, un reprezentant cheie al comunității financiare internaționale [a se citi al ocultei financiare mondiale, stâlp și fondator al organizațiilor mondialiste precum C.F.R. Comisia Trilaterală, Grupul Bilderberg], vine să întărească relațiile dintre grupul ABN AMRO și Rothschild... ABN AMRO Rothschild este cotată ca primul grup în lume în domeniul consultanței pentru privatizare în industria de petrol și gaze. ABN AMRO Rothschild participă cu o ofertă în România în cadrul licitației pentru consultanță financiară privind creșterea de capital a [companiei naționale românești] SNP PETROM. În același timp, ABN AMRO Rothschild derulează un contract de consultanță pentru guvernul brazilian privind privatizarea companiei naționale de petrol și gaze, Petrobras."
Deși implicarea ABN AMRO Rothschild în privatizarea (i.d. înstrăinarea) S.N. Petrom nu a mai fost afirmată public, în anul 2002 a fost implementat chiar planul avansat de aceasta, adică privatizarea companiei naționale a fost demarată cu o majorare de capital de 5%, iar la finele anului 2002, privatizarea Petrom-ului a fost impusă României de către Fondul Monetar Internațional, deși Petrom, fiind una dintre cele mai eficiente companii de stat, asigură 25% la sută din veniturile la bugetul de stat al României. Finalizarea privatizării Petrom este programată pentru anul 2003.
*
Axa Mark Rich (Rothschild) - Yoav Shtern - Viorel Hrebenciuc. Unul dintre nenumăratele scandaluri ale pseudo-capitalismului românesc s-a declanșat la începutul lunii octombrie 2002, și, ridicând încă un pic cortina spolierilor comise asupra României, ne-a permis să aflăm faptele pe care vi le vom relata mai jos, chiar dacă se încearcă rapida lor mușamalizare. Scandalul "Cuzino-Shtern" are deosebitul merit, prin mediatizarea sa, că ne arată interesul manifestat în ultimii ani față de petrolul românesc, printr-unul dintre principalii "capitaliști" evrei americani, poate cel mai veros dintre aceștia. Acesta este Mark Rich! La 20 ianuarie 2001, în ultima zi a mandatului prezidențial, fostul președinte al S.U.A., Bill Clinton, sfidând opinia publică americană, semnează decretul de grațiere al magnatului Mark Rich, Clinton negând totodată că evreul Rich și-ar fi cumpărat grațierea prin contribuții financiare directe sau indirecte către Partidul Democrat american. În fapt, prin soția sa, Denise Rich, Mark Rich a oferit Partidului Democrat peste un milion de dolari în perioada 1993-2000, a mai atras fonduri de 250.000 de dolari (de la alți evrei) și a făcut grase cadouri soților Clinton în ultimul an de mandat al lui Bill. Chiar și negrațiat, Mark Rich oricum nu mai putea fi însă ajuns de mâna justiției americane care îl urmărea pentru una dintre marile fraude fiscale aduse Statelor Unite ale Americii, 48 milioane de dolari, fugind și stabilindu-se în Elveția, din anul 1983. De aici, ca un păianjen, a început să-și toarcă și să-și întindă pânza intereselor economice asupra întregii lumii, cu precădere asupra României.
Privind totala obediență a tuturor președinților americani față de marii afaceriști evrei trebuie să mai arătăm că, tot în ianuarie 2001, noul președinte al S.U.A., George W. Bush (Jr.), a anunțat că renunță la intenția de a anula grațierea lui Mark Rich, acordată de predecesorul său Bill Clinton.
"Un nabab iubit de Mossad!" Astfel titra cotidianul Jurnalul Național din 04.10.2002 următoarea fișă biografică a afaceristului Mark Rich; născut în Belgia, a sosit în Statele Unite ale Americii în 1941, preocupându-se de a-și construi imaginea unui important om de afaceri:
"Cu abilitate, în mai puțin de 20 de ani, Rich a reușit să facă opere de caritate în valoare de zeci de milioane de dolari, în S.U.A., Elveția și Israel. Statul evreu chiar i-a acordat o carte de identitate și un pașaport, ca urmare a ajutorului acordat instalării în Israel a evreilor ruși și etiopieni. Potrivit Time Magazin, Rich și-a stabilit în Israel o fundație pe numele său, condusă de un fost agent al Mossad-ului". Mark Rich avea asupra sa, în S.U.A., 51 de capete de acuzare pentru evaziune fiscală, asociere cu răufăcători și transferuri frauduloase de fonduri, moment în care a șters-o spre Elveția. Sold infracțional: 26,9 milioane dolari față de fiscul american, 13,5 milioane dolari amenzi și 97,4 milioane dolari dobânzi, în prezent Mark Rich duce "o viață de lux, în apropiere de Zurich, într-o vilă somptuoasă, înconjurat de gărzi de corp israeliene".
Așa cum am arătat (în capitolul anterior), legăturile dintre David Rothschild și George Soros se țin prin oameni cheie, îndeosebi prin evreul Richard Katz, care face parte din comitetul director al concernului lui Soros (Quantum Fund), fiind în același timp director al Rothschild Italia S.P.A. din Milano,. În Rusia, prin "terapia de șoc" promovată de Soros și prin "consultanța la privatizare" asigurată guvernului Rusiei de Goldman & Sacs, au reușit să pună în brațele lui Mark Rich câteva ramuri ale economiei.
*
Împutenicitul pentru România și Israel al magnatului evreu Mark Rich este israelianul Yoav Shtern. La rândul său Shtern este ginerele celebrului avocat român Teodor Cuzino, împreună cu care, în anul 2000 a înființat firma Internaft s.r.l., cu obiectul de activitate "comerț cu ridicata al combustibililor solizi, lichizi și gazoși și al produselor derivate". Obiectul de activitate al sereleului Shtern-Cuzino corespunde intereselor lui Mark Rich (și a ocultei din spatele lui) în România: preluarea celei mai puternice firme de stat românești din domeniul petrolier, compania PETROM, cu care Shtern deja derulează afaceri de anvergură în domeniu. Este de așteptat, totuși, ca echipa evreiască să apeleze, în cursul anului 2003, la o firmă cu nume curat pentru cea mai mare privatizare românească a anului.
În fapt, Y. Shtern a fost și mai este reprezentantul pentru România al firmei britanice (cu proprietari evrei) Interlink Overseas Ltd., controlată de Mark Rich și implicată în afacerile petroliere din România cu chiar PETROM S.A. "Controvesatul om de afaceri Mark Rich este interesat de compania română de petrol, PETROM, ca de altfel atâția alți oameni de afaceri... PETROM este o firmă de interes național ce asigură jumătate din necesarul de petrol pe piața internă și 35 la sută din consumul de gaze, are o rețea de telecomunicații comparabilă cu a unei firme de telefonie...", arăta cotidianul Jurnalul Național din 5.10.2002.
Ca o paranteză, trebuie arătat că, acum câțiva ani, maestrul Cuzino, socrul lui Shtern, s-a aflat în atenția și cercetarea procurorilor români pentru implicarea în scandalul de corupție Shimon Nahor - Lidia Peter. În perioada când intra în afaceri cu israelianul Yoav Shtern, Teodor Cuzino (tatăl soției lui Shtern, Oana Cuzino) i-a reprezentat în România interesele traficantului internațional de arme, israelianul Shimon Nahor. Procurorii români l-au acuzat pe Cuzino că prin intermediul său a ajuns la judecătoarea Zorilă suma de 3.000 de dolari, ca mită pentru eliberarea lui Nahor. Dacă la acea vreme nu a putut fi probată procedural acuza adusă avocatului Cuzino, procurorii au reușit însă să probeze implicarea în mituire a avocatei Lidia Peter, care în prezent își așteaptă sentința de condamnare.
Scandalul Shtern a fost declanșat propriu-zis în ziua de marți 2.10.2002, când acesta a petrecut mai multe ore la sediul Poliției Române fiind acuzat de înșelăciune chiar de către partenerii săi israelieni. Cotidianul Evenimentul Zilei relata în 4.10.2002 că
"Yoav Shtern a fost reținut de Poliție, dar eliberat în urma unor intervenții la vârf... Ieri, într-un drept la replică trimis redacției noastre, omul de afaceri Corneliu Iacobov a precizat că nu a făcut nici o intervenție pentru punerea în libertate a lui Yoav Shtern. Potrivit lui Iacobov, RAFO Onești, rafinăria pe care o patronează, nu apare în nici o anchetă a poliției locale sau I.G.P."
Vom vedea însă în continuare de ce au apărut dezmințirile în presa centrală, care anunța totodată că Shtem a fost eliberat "în urma unor intervenții la vârf".
Iată filmul evenimentelor.
Israelianul Levy Nisim, «patronul» firmei InterLink Ltd. a depus la Parchetul General plângere penală pentru înșelăciune împotriva lui Yoav Shtern, reprezentantul firmei lui Nisim pentru România, deoarece acesta ar fi deturnat sume mari de la firmă în propria favoare. Sarcina lui Shtern era aceea de a asigura livrările de bumbac către câteva firme românești (Romfibre S.A., Bumbăcăria Românească și alte două-trei). Timp de patru ani însă (1998-2002), Shtern a derulat comerțul printr-o firmă parazit, de-a sa. În acest fel, numai din afacerile de bumbac, Shtern și-a însușit în conturi deschise la peste trei bănci din Elveția (sub nasul lui Mark Rich) peste 400.000 de dolari. Marile tunuri, Shtern le-a dat însă cu petrol, deoarece InterLink Ltd. livra mari cantități de petrol către Societatea Națională Petrom S.A. și Rafo Onești.
Din acest moment, culisele scot la iveală un înalt personaj, fost secretar general al Guvernului, în prezent vicepreședinte al Camerei Deputaților. Este vorba de Viorel Hrebenciuc, totodată vicepreședinte al partidului de guvernământ, Partidul Social Democrat. Cunoscut ca mare învârtitor, eminență cenușie și "pușculiță a partidului", Viorel Hrebenciuc era deja cunoscut ca personaj favorabil "investitorilor" evrei, fie ei israelieni sau americani, la nivelul întregii economii românești.
Biografia romanțată a lui Viorel Hrebenciuc îl arată ca pe un fost contabil evreu din Bacău care, prin căsătoria cu fiica unui ministru din guvernul regimului Ceaușescu, a reușit să pătrundă în cercul restrâns al puterii comuniste ("nomenclaturiste"). De aceea s-a acreditat ideea că, prin soția, sa este și acum un protejat al fostei nomenclaturi, îndeosebi al generalului Victor Atanasie Stănculescu, fost ministru al Industriei, cooptat de oculta internațională în vederea trădării și răsturnării lui Nicolae Ceaușescu. În sferele acestui "grup" restrâns s-ar cunoaște localizarea exactă a conturilor din străinătate ale fostului dictator. Devenit proaspăt magnat, generalul Stănculescu (cavaler de Malta!?) reprezintă principalul braț financiar al partidului de guvernământ, P.S.D.
Nu putem să nu cităm, ca amuzament, imaginea românească creată recent generalului V.A. Stănculescu, omul din spatele lui Viorel Hrebenciuc, de un binecunoscut ex-ofițer de informații:
"Devenise un specialist imbatabil în tot soiul de inginerii financiare. A ras orice concurență. Unde n-a putut rade a trimis Garda Financiară sau a creat diversiuni fiscale ori, pur și simplu, pe idioții ăia încăpățânați care îl sfidau, care i se puneau de-a curmezișul, i-a vârât în pușcărie... în urmă cu doi ani, în 1992, primăvara, așteptase îngropat într-un fotoliu, în anticamera Marelui Maestru al Ordinului Cavalerilor de Malta, din Roma, excelența sa domnul Fra Andrew Bertie. Șapte ceasuri a așteptat înțepenit într-un fotoliu, să primească gradul de Prior al Ordinului în România." Fusese ideea președintelui Ion Iliescu, care i-ar fi zis "într-o zi, la ceas de taină, la Cotroceni:
- Bagă-te, dragă, și tu, în Ordinul ăla al Cavalerilor de Malta, c-am auzit că, după Masoni, ei ar fi cei mai dați în mă-sa de pe piața finanțelor mondiale.
Băiat cuminte și receptiv, l-a ascultat. Și bine a făcut. Pentru că aproape jumătate din imensa lui avere a fost făcută prin filiera Cavalerilor de Malta. A traficat vapoare, benzină, droguri, arme, mașini de lux. N-a făcut nazuri."
*
În afacerea Shtern-InterLink, Viorel Hrebenciuc s-a dovedit a fi direct interesat și implicat. Vom cita evenimentele așa cum au fost relatate de presa acelei perioade:
Toate afacerile cu petrol se desfășurau între Yoav Stern și Viorel Hrebenciuc, care, pentru facilitarea importurilor masive la prețurile cerute de israelian, a primit mai multe milioane de dolari comision, (în cea mai mare parte a lor, banii erau depuși de Hrebenciuc în bănci din Londra.) În ultima perioadă, patronul din Marea Britanie, israelianul Levy Nisim (omul lui Mark Rich), văzând ca negoțul cu România stagnează, ba chiar înregistrează un recul, a întrerupt relațiile cu conaționalul său Shtern, care însă a continuat derularea afacerilor de la sediul firmei InterLink din strada Armenească nr.43. Afacerea a continuat să se deruleze exclusiv între Nisim și Hrebenciuc. Deranjat, Levy Nisim l-a reclamat Poliției Române pe Yoav Shtern, pentru a nu rămâne scos din cărți, contând pe faptul că lucrurile se vor rezolva fără scandal, că Hrebenciuc le va mușamaliza, iar banii vor reveni spre el. Scandalul a explodat totuși datorită indiscreției și "lipsei de tact" a anchetatorilor români, care l-au arestat pe Yoav Shtern fără prea multă discuție. Imediat, Hrebenciuc a intrat în panică, știind că, fiind închis, Shtern ar putea vorbi despre comisioanele încasate de el:
"Într-un timp record, Hrebenciuc a alertat toate instituțiile statului, făcând presiuni infernale (unele telefonice, altele prin vizite personale) asupra unor oameni ca Tănase Joița [primul procuror al României], Ilie Picioruș, Ioan Rus [ministru de interne] și Toma Zaharia [adjunct al șefului Poliției]... Cei doi șefi ai Ministerului de Interne s-au ținut tare și n-au marșat la șantajul lui Hrebenciuc, cu relațiile româno-evreiești, cu interesul național etc. În schimb au făcut pe ei de frică procurorul general Joița Tănase și Ilie Picioruș, șeful Secției Urmărire Penală din Parchetul General (într-o singură zi, Hrebenciuc i-a dat lui Picioruș 4 telefoane!). Și astfel se face că numitul Picioruș i-a impus unui subordonat, procurorul Vlad, să-l elibereze imediat pe escrocul internațional Yoav Shtern și să emită, de ochii lumii, o ordonanță de a nu părăsi Bucureștiul timp de 30 de zile. În această dezertare a Parchetului General de la obligațiile sale, un rol jenant l-a avut prim-adjuncta lui Joița Tănase, procuroarea Despina Mihai, care, în biroul ei, a țipat la procurorul Vlad: «Ce dracu' mă', tu dai mandat de arestare pentru înșelăciune?».
Cum a fost eliberat din arest, Yoav Shtern a fost preluat, cu un Jeep, de traficantul de droguri Sașa Marinescu care de la poarta arestului l-a dus direct la întâlnirea cu Viorei Hrebenciuc. "Întâlnirea celor doi mafioți, la care a participat și Corneliu Iacobov [președinte - în fapt patron - al Societății de Investiții Financiare MOLDOVA], a avut loc la sediul din București al rafinăriei petroliere Rafo Onești." Pentru a rezolva lucrurile între cei doi israelieni, Nisim și Shtern, "Hrebenciuc l-a adus la această discuție de taină și pe Levy Nisim, luat aproape pe sus, de la Hotelul Mariott." Se știe că Nisim a plecat după aceea din România. Se pare că el vrea toți banii înapoi (inclusiv comisioanele lui Hrebenciuc?). A doua zi, tot din ordinul lui Hrebenciuc, mașina lui Sașa Marinescu s-a deplasat la sediul InterLink din strada Armeneasca 43. Sașa Marinescu și cu șoferul său au încărcat în spatele Jeepului doi saci mari cu hârtii tocate, documente și ștampile, apoi au demarat în trombă, oprindu-se numai în garajul vilei din Bd. Aviatorilor nr.90A, în care traficantul de droguri Sașa Marinescu locuia împreună cu israelianul Yoav Shtern. "Imobilul este păzit 24 de ore din 24 de luptători din trupele antitero ale S.R.I., din ordinul unui alt gangster, generalul Ștefănuț, prieten și partener al lui Sașa Marinescu. Dar nici luptătorii Brigăzii Antitero n-au putut opri percheziția efectuată la domiciliul lui Sașa Marinescu: au fost găsite printre altele mai multe ștampile (una de la InterLink), extrase de cont de la Ing Bank..." Pare real zvonul că Viorel Hrebenciuc a mituit imediat presa pentru a fi dat uitării scandalul, deoarece nimeni nu și-a mai adus aminte de arestarea lui Yoav Shtern și de dosarul său penal.
|